USR, mesaj pentru Romsilva: Banii din exploatarea pădurilor trebuie folosiți pentru protecția lor, nu pentru bonusuri de pensionare
Gestionarea fondurilor Romsilva: între pensii generoase și protecția pădurilor
Un nou scandal lovește Romsilva, de această dată din cauza utilizării discutabile a fondurilor rezultate din exploatarea pădurilor. Deputata USR Diana Buzoianu atrage atenția asupra sumei exorbitante de peste 435 de milioane de lei plătite în ultimii zece ani sub forma bonusurilor de pensionare. Este o risipă de proporții astronomice, având în vedere sursa acestor fonduri – pădurile, o resursă naturală vitală, devastată sistematic de interese meschine.
Este absolut revoltător cum o instituție menită să protejeze fondul forestier devine o platformă de beneficii de lux pentru angajați. Vorbim despre bani obținuți din tăierea copacilor, fonduri care ar trebui direcționate către conservare și sustenabilitate, nu către prime de pensionare. Această practică nu este doar scandaloasă, ci și profund nocivă pentru viitorul ecologic al României.
Suspiciuni și reacții: măsuri temporare sau altă perdea de fum?
Conducerea Romsilva a anunțat suspendarea acestor bonusuri, însă USR avertizează că măsura este doar o cârpeală temporară. Sistemul este profund alterat, iar această decizie nu reprezintă o soluție reală, ci doar un strat subțire de vopsea peste o structură putredă. Diana Buzoianu nu doar că semnalează problema, dar întreabă explicit: ce se va întâmpla când presiunea pentru plăți va reapărea? Conservăm pădurile sau le masacrăm pentru a menține aceleași privilegii?
Răspunsul este, evident, dezolant. Romsilva își demonstrează incapacitatea de a ieși din paradigma economiei rapide și a intereselor individuale. Resursele naturale sunt tratate ca monedă de schimb, iar pădurile – un patrimoniu național de o valoare inestimabilă – devin victimele unor decizii incompetente și egoiste.
Propunerile USR: cum se poate schimba paradigma?
USR propune măsuri clare pentru a reforma modul în care este administrat acest dezastru național. Separarea veniturilor obținute din exploatarea masei lemnoase de cele ale Romsilva este o idee răspicat logică, dar care pare să fie prea complicată pentru o instituție prizonieră propriilor nevoi interne. Interzicerea de urgență a utilizării banilor din exploatarea pădurilor pentru bonusurile de pensionare ar fi un pas esențial, însă întrebarea este dacă există voința politică pentru implementare.
De asemenea, regionalizarea direcțiilor silvice ar putea oferi o transparență minimă, chiar dacă tentația corupției locale este și ea mare. Aceste schimbări nu sunt opționale. Sunt esențiale. Dar, în România, esențialul este de multe ori îngropat sub straturi de scuze inutile și incompetență strategică.
Pădurile ca patrimoniu, nu ca sursă de profit
O lumină palidă pare să apară la capătul acestui tunel întunecat – noul Cod Silvic, susținut și adoptat prin reformele promovate de USR, permite conservarea voluntară a pădurilor. Ar fi un pas remarcabil spre tratarea pădurilor ca pe o moștenire naturală de preț, nu ca pe un cont bancar ușor accesibil. Desigur, implementarea acestei măsuri depinde de integritatea administrativă, un lux rar în spațiul românesc contemporan.
Ce rămâne clar din toată această poveste? România se confruntă cu o catastrofă cronică în ceea ce privește gestionarea resurselor naturale. Interesele mărunte și beneficiile egoiste știrbesc, pas cu pas, o avere națională care nu poate fi înlocuită. Romsilva, prin deciziile sale, a devenit parte a problemei, nu soluția. Presiunea publică și schimbările legislative ar putea redresa situația, dar întrebarea este dacă mai avem timp să salvăm ceea ce a fost deja mutilat.
