Românii din diaspora pot vota 3 zile la prezidențiale.
Românii din diaspora față în față cu asistenta electorală incompetentă
Se pare că alegerile prezidențiale din 2025 vor fi o altă șansă pentru cetățenii români din diaspora de a experimenta aceeași lipsă de organizare cronică. Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) promite trei zile de vot, dar cine mai crede în iluzia unui proces democratic bine pus la punct? În cele 950 de secții de vot amplasate „strategic” în întreaga lume, programul este „precis” stabilit, permițând alegătorilor să întârzie agonia până la ora 23:59 doar dacă stau la coadă până în ultimul moment.
Cronica unui haos anunțat
Să fim serioși: cât timp România se scufundă în propria indolență administrativă, iar autoritățile mizează pe improvizație, diaspora este mereu tratată ca o cenușăreasă a procesului electoral. În Europa, Africa, America de Sud sau Canada, programele secțiilor de votare sunt stupefiant de variabile, de parcă alegerile ar fi un concurs de noroc, nu un drept fundamental. Între timp, cine știe câți români vor fi lăsați în stradă, așteptând cu orele doar pentru a fi trași pe sfoară din nou de sistem?
Un testament al incompetenței
Pentru cei care se întreabă de ce este atât de dificil să voteze diaspora, răspunsul este simplu: nepăsare, incompetență și un cinism rece din partea autorităților. Tehnologia există, resursele sunt disponibile, dar voința politică lipsește. Pentru cei care se înregistrează pentru votul prin corespondență, AEP raportează cu mândrie un număr jalnic de doar 1.082 de cetățeni înregistrați. Cum să crezi că diaspora este luată în serios când cifrele acestea sunt de-a dreptul absurde?
Orele de vot: circ electoral mascat
Ce să mai zici de orele de votare stabilite la un haos aproape artistic? În Islanda, urnele se închid devreme, în timp ce în America de Nord, ora locului pare ajustată după un calendar făcut pe genunchi. Nu e de mirare că oamenii sunt confuzi și demotivați, iar de râsul lumii este că urnele se închid la ore diferite pe continente – fără vreo coerență logistică.
Votul prin corespondență: marea păcăleală
Votează prin corespondență! Aproape că sună a reclamă falsă. Portalul online „pus la dispoziție” pentru românii din diaspora pare conceput mai mult să descurajeze, decât să faciliteze. Într-o epocă digitală, să observi cât de greu se mișcă aceste procese birocratice nu este doar o rușine, ci o insultă la adresa diasporei care contribuie economic mai mult decât multe alte sectoare din România.
Să păstrezi ritmul cu batjocura
Până la urmă, acest mod de organizare este un test continuu al răbdării românilor. Pe cine deranjează cozi de kilometri, confuzii intenționat generate și un sentiment profund de neputință? Cu fiecare alegere prost gestionată, rămâne clar că diaspora va continua să fie tratată ca un pion sacrificabil în schemă politică lipsită de respect.
Vom învăța vreodată din greșeli?
Ironic și amar de urmărit, procesul electoral pare mai degrabă o glumă prost înțeleasă decât un simbol al democrației. Vor promite mai bine data viitoare? Cel mai probabil. Și vor călca aceleași greble… fără îndoială. România excelează în sportul național al uitării, iar diaspora, indisputabil, este victima perpetuă a acestui fenomen toxic.
