Fechet se plânge că Romsilva îl sfidează: „1.250 de persoane au primit prime mari în doi ani. De un an aștept raportul de audit”.
Managementul haotic de la Romsilva: Un scandal de proporții
Într-un context în care fiecare leu ar trebui gestionat cu maximă responsabilitate, Romsilva reușește să scoată la iveală una dintre cele mai jenante fețe ale administrației publice. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a detonat public o bombă: peste 1.250 de persoane au primit prime uriașe în doar doi ani. Scuza? Pensionări și alte „ocazii speciale”. Ridicolul situației este depășit doar de absurdul justificărilor oferite.
Problema nu este doar una de etică, ci devine o adevărată insultă pentru o întreagă generație de tineri care se luptă să intre pe o piață a muncii sufocată de astfel de practici „tradiționale”. Să primești o primă de pensionare și să revii, în câteva luni, pe același post, sub pretextul unui concurs de angajare, este definiția clară a unui sistem corupt până-n măduvă.
Primele, un privilegiu sau o batjocură la adresa meritocrației?
Conform declarațiilor ministrului Fechet, aceste top-uri de bani publici s-ar dori eliminate nu doar la Romsilva, ci în orice altă instituție. Ce ironie, având în vedere că nici măcar nu există dorința reală de a lua măsuri în propriul mandat. De un an, raportul de audit comandat pentru clarificarea situației bate pasul pe loc. Mai mult, conducerea Romsilva pare să trateze totul cu o indolență de neconceput, tergiversând răspunsurile și propunerile concrete cerute de minister.
Pe fondul acestei degringolade, ministrul aruncă vina exclusivă pe un „management neperformant”. Dar oare nu este, în final, și o problemă de supraveghere din partea celor care conduc ministerele și instituțiile publice? Care este rolul unui ministru, dacă nu acela de a stopa asemenea practici?
Refuzul schimbării: Rezistență, sindicate și contracte colective
Un alt factor exacerbat de complexitatea situației este invocarea constantă a contractelor colective de muncă. Romsilva justifică inactivitatea prin lipsa de control al ministerului asupra convențiilor negociate cu sindicatele. Deci, ne aflăm într-o situație unde închidem ochii la risipa de bani publici, lăsând în urmă doar promisiuni vagi de renegocieri viitoare.
Acest mod cinic de a ignora responsabilitatea este, de altfel, cea mai mare amenințare la pilonii fondatori ai meritocrației. De ce să respectăm legea, dacă putem negocia esența acesteia într-un birou, în interesul unui grup restrâns? Pierderile financiare imense din ultimele trei ani, raportate de Romsilva, se dovedesc ilegale nu doar în cifre, ci și în moralitatea lor.
Tinerii, sacrificatele reale ale acestui cerc vicios
Mircea Fechet are dreptate într-un punct: tinerii sunt victimele directe ale unei piețe erodate de perpetuarea feudalismului birocratic. Cine mai are șanse reale când posturile sunt ocupate prin „artificii” sau rotiri spectaculoase de cadre? Pare evident că această practică de reangajare imediată după primirea unor beneficii trebuie să înceteze. Dar, dincolo de declarații televizate, acțiunile rămân inexistente.
Este inadmisibil ca într-un sector ce ar trebui să conțină mecanisme riguroase de control și transparență să asistăm la un asemenea haos. Mâinile legii sunt legate de însăși structura defectuoasă a sistemului.
Batjocură organizată pe bani publici
Nimeni nu oprește, se spune, o persoană să participe la un concurs de angajare. Adevărat. Dar în contextul Romsilva, acest argument simplu devine un dezastru moral. Acordarea de prime la pensionare și reangajarea rapidă în aceeași instituție pe aceleași funcții denotă nu doar corupție, ci lipsa totală a bunului simț managerial. Cât să mai tolerăm această bătaie de joc?
