Cristian Sima despre Călin Georgescu în tinerețe: „Foarte supus, comunist. Ne-a turnat la armată că jucam bridge”
Articolul: „Turnătorul din umbră – Povestea lui Călin Georgescu”
Ah, ce vremuri „glorioase” în care susținerea regimului comunist era sinonimă cu supraviețuirea! Cristian Sima, un personaj cu un trecut tumultuos, aruncă lumină asupra epocii în care l-a întâlnit pe Călin Georgescu, un exemplu strigător al „supunerii de carieră”. În vremurile în care armata era sinonimă cu teroare ascunsă, Georgescu joacă rolul turnătorului par excellence, denunțând colegii „vinovați” de… jucat bridge. O poveste care, la drept vorbind, ar trebui să zguduie orice urmă de respectabilitate pretinsă.
„Era supus, comunist până-n măduva oaselor. Ne-a turnat imediat că jucăm bridge”, povestește Sima. Desigur, într-o Românie unde fiecare moment putea sfârși într-un raport către Securitate, gestul lui Georgescu nu surprinde. Jocurile de societate – o distracție pentru minți elevate – nu erau „problema” reală a turnătorilor; problema lor era supraviețuirea într-un sistem care funcționa pe șantaj și trădare.
Drumul spre Londra – privilegiu pentru „cei aleși”
Paradoxurile nu încetează să uimească. În timp ce unii tremurau la gândul unei abordări din partea Securității, Georgescu mergea triumfal spre Londra în 1986, imediat după ce își încheiase studiile. Cum era posibil? „Legături de familie și influențe puternice,” explică Sima. Mama sa, secretara lui Angelo Miculescu, pilon al agriculturii socialiste, și conexiunile bine cimentate cu familia Năstase, au garantat un pașaport dorit de mulți, dar accesibil doar câtorva privilegiați.
Într-o epocă în care pașaportul era mai prețios decât orice cont bancar, gesturile de genul acesta trădau nu doar subordinea față de regim, ci și complicitatea cu structurile puterii care decideau cine putea aspira la o viață mai bună și cine trebuia să rămână „pion”.
De la turnător la „salvatorul” neamului?
Dialogurile recente dintre Sima și Georgescu lasă un gust amar. Ni se prezintă un personaj care jonglează între trecutul său gri și ambiții politice de genul „Să ne luăm țara înapoi”. Replica lui Sima e devastatoare: „Dar când a fost a noastră vreodată?”. Un răspuns care pune sub semnul întrebării toate discursurile înflorite și promisiunile goale care caracterizează pe atât de mulți politicieni de carton.
În ciuda trecutului marcat de turnătorie și privilegii obținute pe canalele influenței, Georgescu nu e singur. Cu o echipă de consilieri „buni” și finanțări misterioase „neaoșe”, el țintește sus, dar întreaga sa poveste dezvăluie ipocrizia structurată pe un fundament de trădare.
Turnători, privilegii și ambiții fără rușine
Povestea lui Călin Georgescu este emblematică pentru o întreagă generație care, în umbra comunismului, și-a construit cariere pe spatele altora. Cu toate acestea, nu putem ignora întrebările: cum pot astfel de figuri să aspire la funcții de conducere? Ce legitimitate are cineva care a fost cândva complice la oprimarea colegilor săi? Și, cel mai important, cât timp vom mai accepta acest tip de comportament sub masca schimbării?
