Surse: România invitată de Franța la discuții despre Ucraina și securitatea Europei. Bolojan, la Paris.
România invitată la Paris: o șansă sau o consolare?
Sub pretextul unei întâlniri despre Ucraina și viitorul securității europene, Franța decide să-și repare o mușcătură diplomatică prin invitarea României la o a doua reuniune. Și să nu uităm: această invitație urmează după ce mai multe state europene, printre care și România, au fost excluse de la reuniunea de elită organizată la Palatul Elysee. Poate părea o mână întinsă, dar este cu adevărat o corectare a unei gafe sau doar un gest formal de politețe diplomatică?
Din umbra frustrării resimțite de liderii care nu au fost convocați inițial, această inițiativă a lui Emmanuel Macron nu pare a fi decât o încercare stângace de a calma spiritele. Giorgia Meloni, premierul italian, exprimă clar poziția unor lideri europeni care simt încă marginalizarea în propriile blocuri comunitare. Declarația ei, „toată Uniunea Europeană a contribuit financiar și militar la acest conflict”, este un adevărat ghiont care expune ipocrizia formatelor de tip exclusivist organizate de Franța.
Frânturi de solidaritate europeană – diplomația românească la încercare
Ilie Bolojan, proaspăt în rolul de președinte interimar, își va face intrarea pe scena internațională într-un context construit parcă pentru a scoate în evidență statutul fragil al României. Deși MAE clamează succesul acestei invitații ca fiind rezultatul unor „eforturi diplomatice”, este greu să trecem cu vederea că, inițial, România nu și-a găsit locul la masa celor mari. De altfel, justificările care dau vina pe formatul numit „Weimar Plus” și pe președinția poloneză rotativă a Uniunii Europene lasă un gust amar: ce fel de solidaritate este aceasta, când țări direct afectate de conflictul din Ucraina sunt reprezentate… prin intermediari?
Noua reuniune la Paris nu vine fără un substrat de tensiune. Emmanuel Macron setează un ton forțat de „unitate” în timp ce își permite să organizeze întâlniri selective care doar scindează mai mult tabăra occidentală. Davos, să facem ordine în ograda noastră!
Mesaje pompoase, intenții vagi: Europa, gata să dea „garanții”
Discursurile pompoase ale liderilor europeni par desprinse din manuale diplomatice uzate. Mark Rutte declară răspicat că Europa „are voința“ să întărească securitatea Ucrainei, dar omite răspunsul concret la întrebarea „Cum?”. Ursula von der Leyen evocă apărarea integrității teritoriale a Ucrainei, însă acest mesaj repetitiv începe să semene mai degrabă cu pledoaria unei postări pe Twitter decât cu o strategie coerentă în fața crizei.
În tot acest timp, Macron continuă să insiste pe ideea unei „păci durabile” pentru Ucraina, dar o pace durabilă nu poate fi atinsă prin marginalizarea statelor mai mici sau a regiunilor aflate în linia întâi a războiului. Ceea ce se conturează în culisele reuniunilor de criză este o Europă cu două viteze diplomatice, în care actanții importanți dictează, iar restul sunt doar spectatori de lux.
România în vârtejul lipsei de coerență europeană
Întrebarea care se ridică este dacă România poate face mai mult decât să accepte invitațiile tardive? Poziționată strategic, cu o istorie de suport activ pentru Ucraina, România ar trebui să fie un jucător central în regiune, nu un participant de ultim moment. La întâlnirea precedentă, am fost „reprezentați” de Polonia, un detaliu care scoate în evidență unde suntem, cu adevărat, în ierarhia europeană: irelevanți sau doar ușor de înlocuit?
În loc să ne jubilăm invitația, ar fi cazul să examinăm acest context disfuncțional și să ne întrebăm dacă vocea noastră, oricât de fermă, ajunge cu adevărat să conteze în ecosistemul deciziilor UE și NATO. Ce negociază România și cât costă acest „loc” pe scaunele de rezervă franceze?
