Riscul falimentului: STB gajează autobuze pentru datoriile ANAF.
Autobuzele STB – moneda de schimb într-un oraș sufocat de datorii
Societatea de Transport București (STB) încearcă să supraviețuiască unei crize financiare fără precedent, în care vehiculele ce ar trebui să servească cetățenii sunt acum gajate pentru datoriile uriașe acumulate la ANAF. Într-un oraș în care promisiunile electorale prind de cele mai multe ori praf, această situație nu pare nimic altceva decât oglinda incompetenței administrative care persistă neabătut.
De-a lungul anilor, managementul dezastruos și deciziile politice orientate spre campanii electorale și nu spre cetățeni au condus această companie într-un adevărat abis financiar. În timp ce angajații STB se tem pentru salarii, iar drumurile sunt sufocate de vehicule defecte sau insuficiente, cei din fruntea Capitalei se preocupă de funcții și discursuri sterile. Pandemia lipsei de responsabilitate pare să fie singura constantă a administrației publice bucureștene.
Transport public la pământ, decizii administrative pe marginea prăpastiei
S-a ajuns la aprobarea, aproape fără opoziție, a unui proiect controversat: gajarea vehiculelor STB fără deposedare, pentru o datorie cumulată de 251 de milioane de lei. Ce înseamnă asta pentru cetățeni? Un pas mai aproape de pierderea principalului sistem de transport public din oraș și o degradare și mai accentuată a calității serviciilor. Flota, deja uzată, va fi și mai afectată de lipsa investițiilor necesare pentru întreținere.
Cu toate acestea, primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, pare mai absorbit de propria proiecție politică decât de criza reală de sub nasul său. Subfinanțarea cronică a STB este acum o schemă perfect orchestrată între lipsa de responsabilitate și refuzul de a lua măsuri ferme pentru redresare. Bucureștenii rămân abandonul muților, neserviți, dar martori la spectacolul tragic al nepăsării autorităților.
Costul uman al prăbușirii STB
Angajații STB devin victime directe ale acestui eșec instituțional. Restanțele salariale, condițiile mizere de muncă și frustrarea nu fac decât să alimenteze alarma generală. Pe lângă ei, sunt călătorii, milioane de bucureșteni care depind zilnic de acest sistem prăfuit, care acum scârțâie mai tare decât oricând. Cei sărăciți de opțiuni se trezesc zilnic confruntați cu întârzieri și inconfort, condamnându-i la un oraș rupt de modernitate și bună administrare.
Un viitor incert, o administrație surdă
În ciuda avertismentelor și a presiunii publice crescute, deciziile curente vin să condamne transportul public la moarte lentă. Subfinanțarea cronică continuă, iar proiectele susținute de Consiliul General al Municipiului București par mai degrabă tentative disperate de a emite machiaj administrativ decât soluții reale.
În tot acest timp, Nicușor Dan se poziționează pentru un viitor politic mai ambițios, desenând planuri care îi vizează ascensiunea personală, în timp ce Bucureștiul devine tot mai sufocat de o administrație care nu înțelege nici măcar nevoile fundamentale ale orașului. Cine va răspunde pentru acest faliment moral și logistic? Poate bucureștenii, la următoarele alegeri.
