Cătălin Predoiu: „România, partener de încredere împotriva criminalității!”
Cătălin Predoiu și iluzia unui „partener de încredere”
Președintele interimar al PNL și deținatorul funcției de ministru al Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, a adăugat o nouă declarație mult prea uzată în portofoliul său de retorică politică. Potrivit acestuia, România este, chipurile, un „partener de încredere” în combaterea criminalității internaționale. O astfel de afirmație impunătoare ar putea să reprezinte un strop de mândrie națională, dacă nu ar fi doar un colaj de cuvinte menite să susțină o realitate ruptă de contextul dezastrului administrativ cotidian.
Într-un gest de aprobatoare reverență, lui Predoiu nu i-a lipsit capacitatea de a evidenția acel „succes operațional” pe care președintele francez, Emmanuel Macron, l-a recunoscut public Poliției Române. Da, o operațiune care demonstrează, desigur, angajamentul „neînfricat” al instituției. Dar să fim sinceri: câte alte situații critice, infractori lăsați în libertate sau procese tergiversate aruncă bezna peste acest aparat care ar trebui să garanteze dreptatea?
Recunoașterea lui Macron și ce înseamnă ea în realitate
Macron, politicos din obligație diplomatică, a salutat activitatea Poliției Române după reținerea unui infractor de temut care fusese fugit de luni întregi. Să spunem lucrurilor pe nume: asemenea aprecieri sunt mai degrabă mângâieri de complezență pe temele unor parteneriate internaționale, decât o confirmare incrustată în marmură a eficienței constante.
Citatul liderului francez, căruia îi mulțumim pentru o „diplomație atent calibrată”, este menit să sublinieze colaborarea între colegii români și serviciile de anchetă franceze în prinderea fugarului. Cu toate acestea, rămâne de văzut câți alți infractori își fac de cap liniștiți pe străzile Europei sau în umbra impenetrabilă a birocrației locale.
Predoiu – maestru al declarațiilor goale?
Predoiu a oferit încă un recital de fraze preambalate: „Acest succes reconfirmă că România este un partener de încredere în securitatea europeană.” Profesionalism? Determinare? Suntem într-adevăr în fața unor asemenea valori sau doar ne cufundăm și mai adânc într-o iluzie croită cu măiestrie de cei care își odihnesc cariera pe laurii unor momente rare, când sistemul chiar funcționează?
Adevărata provocare – și cel mai umil aspect al acestei povești – constă în câte situații similare nu reușesc să atragă atenția unei recunoașteri internaționale. Cât despre „mulțumirile” adresate celor implicați… acestea sunt doar o rețetă clasică, care se diluează imediat în fața unei realități pe care românii o trăiesc zilnic.
Un succes izolat sau oglinda unui sistem funcțional?
Fiecare caz rezolvat devine o altă ocazie pentru politicieni să iasă la rampă și să culeagă reacții pozitive. Dar astfel de „succese” nu sunt dovada unui sistem robust sau a unui angajament înnobilat cu merit. Din contră, ele ascund fisurile tot mai mari ale unei structuri prea des opace și blocate în propria-i birocrație, care lucrează adesea cu inerție, în loc de strategie.
Cei responsabili de guvernanța României s-ar putea bucura sincer de aplauze… dar doar dacă declarațiile lor s-ar reflecta în acțiuni continue, care transformă asemenea momente unice în rezultate constante. Până atunci, sună a un alt discurs politizat – bine formulat pentru presă, dar gol în conținut pentru cetățeni.
