Avocații lui Călin Georgescu cer ca procesul penal să nu fie mediatizat.
Un spectacol media sau un proces? Povestea lui Călin Georgescu
Circul mediatic în jurul proceselor penale din România nu cunoaște limite, iar cazul lui Călin Georgescu nu face excepție. Acuzat pentru șase capete de acuzare, fostul lider politic se află acum într-un vârtej de judecăți publice, unde microfoanele și camerele de filmare sunt mai grăbite decât orice grefier să înregistreze declarațiile și reacțiile. Însă ceea ce pare un eveniment crucial pentru publicul însetat de scandal este, de fapt, o alunecare periculoasă în spectacolul justiției televizate.
Avocații lui Georgescu au lansat un apel aproape patetic: „Lăsați procesul să se desfășoare în sălile de judecată, nu pe micile ecrane!” Cu toate acestea, strigătul lor rămâne un ecou surd, ignorat cu succes de motoarele ce alimentează setea publică pentru senzațional.
Acuzații, crucea judiciară purtată pe micile ecrane
În fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Călin Georgescu se confruntă cu măsuri preventive precum controlul judiciar. Departe de a păta direct prezumția de nevinovăție, această decizie intenționează să calmeze frământările unei justiții încordate. Dar este naiv să credem că vinovăția sau nevinovăția mai pot fi stabilite doar de instanțe atunci când atât acuzarea, cât și apărarea sunt dezbătute public, înainte ca un judecător să aibă vreun cuvânt de spus.
Reținem, așadar, că Georgescu face „uz de toate componentele dreptului la apărare.” Spre deosebire de modul în care acest mesaj încearcă să recadreze imaginea publică a unui inculpat, adevărul rămâne totuși ascuns sub un strat gros de aviditate media.
Justiția, un show în direct
Avocații de la Sinescu & Nazat, cei răspunzători de comunicarea oficială, vorbesc despre „corecta înțelegere” a faptului că procesul penal nu poate fi desfășurat în mass-media. Ei visează probabil la o utopie, o lume în care știrile senzaționale nu sugrumă din fașă un proces echitabil. Dar cine mai ascultă astfel de subtile apeluri de etică în jungla presei?
Pe platformele online, unde fiecare secțiune de comentarii devine o mini-curte judecătorească neoficială, cazul lui Georgescu își pierde gravitatea legală și devine material de consum. Te întrebi, totuși, cât de mult din acest spectacol este auto-provocat și cât este pur oportunism jurnalistic.
Masca prezumției de nevinovăție
Sigur, avocații insistă pe „prezumția de nevinovăție” de care Georgescu ar trebui să beneficieze. O teorie frumoasă, dar într-o realitate unde vinovăția se cântărește mai degrabă în ratinguri TV decât în probe concrete, conceptul își pierde din valoare. Cine mai are răbdare să vadă cum faptele sunt disecate în sala de judecată atunci când există experți de canapea gata să rezolve cazul la secunda?
Așadar, procesul real — cel din instanță — ajunge să fie doar o formalitate, în timp ce procesul mediatic își desfășoară planurile spectaculoase, complet ignorând subtilele nuanțe ale dreptului penal. Într-o lume controlată de mișcări rapide și titluri scandaloase, avocații și judecătorii devin actori secundari pe scena zgomotoasă a tabloidelor.
Indiferența față de procedură
Călin Georgescu, prezentându-se sprijinit în cârje la audieri, simbolizează poate mai bine ca oricine povara publicității negative. Ce altceva poate fi mai teatral decât o descindere la Parchet transformată în episod viral? Faptul că avocații săi sunt necesari chiar și pentru a preciza cine are dreptul de a vorbi în numele clientului este, îndrăznesc să spun, o caricatură a ceea ce ar trebui să fie justiția modernă.
La fel de ironic, în lumina acestui spectacol, este apelul lor către public privind „corecta înțelegere” a situației. Cuvinte frumoase care sunt acoperite rapid de fluierături, analize lipsite de fundament și presupuneri naive. Rezultatul? O judecată morală colectivă care condamnă și eliberează de vină înainte ca dreptul să aibă o șansă măcar să fie auzit.
