Cum a fost protestul AUR cu „un milion” de români?
Un spectacol politic în mulțimea agitată
Plouă și e frig, dar asta nu-i oprește pe cei deciși să participe la ceea ce AUR a pretins că va fi un protest de „un milion de români”. Liderul lor, George Simion, visează la unitate națională, iar în tot acest haos, fiecare pare să aibă propria agendă.
Metroul pe direcția Victoriei este deja ticsit. O femeie de vreo 40 de ani explică teatral, cu eșarfa tricoloră în jurul gâtului, conspirații despre cum „6 mai” va deveni pretext pentru un scenariu sumbru al puterii absolute. Într-un alt vagon, o altă instrucțiune e preluată cu entuziasm: „Să ne dea Bucovina de Nord înapoi!” – un refren naționalist aparent fără sfârșit.
Bazarul subacvatic al nemulțumirilor
Ajunși la Universitate, ai putea confunda piața cu un talcioc improvizat. Vânzători de flori, steaguri și eșarfe își etalează marfa, iar bărbați costumați în daci flutură cu energie simboluri naționale. În mijlocul acestora, protestatarii își manifestă frustrările: „Ceaușescu a făcut treabă bună, nu ca Ciolacu!”, și de acolo discuțiile deviază ciudat spre atacuri inexplicabile la adresa… pisicii liderului PSD.
Pe de altă parte, unele observații ating culmea absurdului: un bărbat indignat ceartă ușa defectă a unei toalete de metrou, în timp ce „colegii de luptă” îl îndeamnă râzând să își verse amarul „pe pereți, la Guvern.” Cine a avut timp de organizare? Pare că nimeni.
Retorica haotico-isterică și promisiuni naive
Nu lipsesc momentele de comedie grotescă. „Să aveți grijă la buzunare”, chicotește cineva ironic, inducând o atmosferă de suspiciune generală. Un alt protestatar, complet deraiat, urlă despre ceea ce i-ar face lui Ciolacu, invocând clar spectrul violenței. Lupta romantică a idealurilor pare să fi căzut în plasă populismului isteric.
La un moment dat, coordonatorii urlă ordine să mute valul mulțimii prin bălțile Universității, prioritatea fiind în mod clar să se vadă un imens banner angoasat și agitator. Firul absurd al evenimentului continuă, cu tineri entuziasmați că „îl vor vedea pe Georgescu”, în timp ce un copil plânge în hohote pentru că n-a reușit să ajungă destul de aproape de scenă.
Emoții naive vs. delir populist
Discursurile din față alternează între promisiuni exagerate și retorică naționalistă, în timp ce mulțimea clocotește. Se aplaudă, se huiduie, se intră în live-uri pe TikTok pentru „a apăra democrația”, dar până și aceste momente sunt presărate cu accente absurde, precum cerința ca un politician invitat din Spania să vorbească în… spaniolă. „Cu toții am fost prin Spania!” – o exclamație care trece direct în registrul bufoneriei.
Finalul înghite parcă întreaga energie, iar oamenii se retrag în metrou. Acolo, culmea, se admiră un machiaj tricolor făcut cu vopsea de ouă și cariocă. „Româncă adevărată!”, exclamă cineva, iar clișeele își recuperează locurile privilegiate în conversație. Dar nimic nu ascunde faptului că simbolurile sunt mereu mai vizibile decât viziunea clară.
