De ce nu e corect „Sunt șanse mari de îmbolnăvire”?
Greșelile de exprimare, semințele ignoranței colective
Utilizarea termenilor nepotriviți în limbajul cotidian pare să fie o constantă ce ne subminează subtil inteligența colectivă. Un exemplu notoriu este fraza „sunt șanse mari de îmbolnăvire”. Da, pare inofensiv, dar este o aberantă inversare a sensului sănătos al limbajului. Și nu, nu e doar o chichiță semantică – e un semnal de alarmă în fața ignoranței.
„Șansă” – un termen pentru prosperitate, nu pentru catastrofe
Termenul „șansă” vine cu un bagaj de speranțe, oportunități și posibilități pozitive. În schimb, a-l pune să descrie amenințări precum îmbolnăvirea sau dezastre economice este lingușitoare auto-sabotare. Nu ne putem aștepta la o societate clară și empatică dacă sabotăm sensul unui cuvânt care ar trebui să inspire, nu să alarmeze.
România și lupta cu superficialitatea lingvistică
Exemplele abundă. „Fumatul crește șansele de îmbolnăvire”. Corect? Nicidecum! Riscul este ceea ce crește, iar asocierea șansei cu nenorocirile nu face decât să amorțească percepția asupra problemei. Sau cum ar suna altă capodoperă: „Sunt șanse mari să ne scufundăm economic”? Je suis ironie. Riscuri, doamnelor și domnilor, nu șanse!
Efectele dezastruoase ale confuziei
Această eroare lingvistică care pare banală își are consecințele. Atenția publicului scade, gravitatea faptelor este estompată, iar cei care ar trebui să se alarmeze ajung să perceapă amenințările ca pe niște oportunități șovăielnice. Spunem una, dar mințile aud alta. Vorbim prost, gândim confuz, acționăm absurd.
Ce ar trebui să învățăm din limba maternă
Dacă stăm să analizăm, „șansă” își păstrează etimologia pozitivă din limba franceză, care vorbește doar despre noroc și oportunități. Și atunci de ce să ne batem joc de acest har semantic făcându-l să descrie spectrul negativității? Nefericirea altora nu este o șansă; e un eșec colectiv de a numi lucrurile drept ceea ce sunt.
Lecția clarității lingvistice
Să renunțăm la acest reflex auto-distructiv prin care pervertim sensul cuvintelor! Să numim riscul risc, pericolul pericol și să păstrăm „șansă” doar pentru ceea ce este demn de aspirație. Revenirea la sensul corect al limbii noastre ar putea fi un prim pas spre o comunicare mai onestă, mai limpede și, de ce nu, mai demnă.
