De ce aleg unii angajatori să recruteze muncitori din țări non-UE? Florin Manole: „Sunt vulnerabili…”

De ce preferă unii patroni să angajeze muncitori din ţări non-UE

Florin Manole, ministrul Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, a declarat recent, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Arad, că unele companii aleg să angajeze forţă de muncă din ţări non-UE din motive economice, afirmând că acești muncitori sunt adesea percepuți ca fiind „vulnerabili” şi „uşor dispensabili”. Această declarație a fost subliniată prin observaţia că patronatele solicită din ce în ce mai mult aceste categorii de muncitori, ceea ce ridică probleme legate de imaginea pieţei muncii din România.

Ministrul a reamintit că, pentru a reduce numărul lucrătorilor non-UE, a susţinut o cotă de angajare de 75.000 de persoane, faţă de cererea de 150.000 venită din partea patronatelor. Această decizie a fost motivată de creşterea ratei şomajului, evidenţiind necesitatea de a prioritiza angajările din rândul şomerilor români. Manole a subliniat că, în noiembrie 2025, mediul antreprenorial a arătat o nevoie acută de forţă de muncă, iar acesta a fost motivul pentru care a fost criticat pentru decizia sa de a reduce cotele de lucrători străini.

Problemele de muncă ale străinilor în România

El a precizat că, deşi numărul de lucrători non-UE a fost, în final, stabilit la 90.000, preferinţa manifestată de unii angajatori pentru „mână de lucru plătită minimal” pune sub semnul întrebării etica privind angajările din România. Manole a subliniat că o astfel de practică nu trebuie să fie un deziderat naţional, având în vedere drepturile egale pe care trebuie să le respecte angajatorii faţă de toţi lucrătorii.

În plus, el a exprimat opinia că este esențial să rămână disponibil „cât mai mult spaţiu pentru cetăţeanul român”, având în vedere faptul că aceștia sunt cei care contribuie la bugetul ţării, plătind impozite şi votându-l pe ministru pentru a-i reprezenta interesele.

Concluzie

Declarațiile lui Florin Manole evidențiază nu doar provocările cu care se confruntă piaţa muncii din România, ci și nevoia de a regândi strategiile de angajare, astfel încât să se asigure un echilibru între atragerea de forţă de muncă externă și sprijinirea angajărilor locale. Această dilemă rămâne un subiect de discuţie important, având implicaţii profunde asupra economiei naţionale și a societății în ansamblu.