Mircea Coșea: „Am auzit că unii din diaspora spun: «Dacă nu eram noi, mureați de foame!». Nu e adevărat”
Alegeri și sărăcie – o poveste veche, reciclabilă
Pentru cine mai are curajul să privească dincolo de perdeaua strălucitoare a promisiunilor electorale, realitatea economică din România rămâne cruntă: sărăcia. Profesorul de economie Mircea Coșea o spune fără ocolișuri, fără farduri politice. Cu un deficit bugetar monstruos, de 9,3% în 2024, noul președinte va păși într-un mandat pe muchie de cuțit. Și ce soluții au aleșii noștri străluciți? Majorarea taxelor. Simplu, nu-i așa? O rețetă clasică pentru adâncirea prăpastiei sociale.
România reală: sărăcie la umbra Bucureștiului
“Uitați-vă la 30 de kilometri de Capitală și veți descoperi o altă epocă,” avertizează Coșea. Statisticile ucid, iar sărăcia este probabil cea mai necruțătoare boală cronică a națiunii. Nordul României rămâne cea mai săracă zonă din întreaga Uniune Europeană. Aceasta este umilința noastră colectivă, repetată la nesfârșit cu fiecare ciclu electoral.
Președintele – mediator sau marionetă?
Coșea pune punctul pe “i”: poporul are nevoie de un lider care să fie sincer. Nu mai tolerăm minciunile îngropate în norii promisiunilor cu pensii mărite. A trecut vremea poveștilor; oamenii vor adevăr, comunicare și responsabilitate. Un președinte ar trebui să acționeze ca un punte fermă între un guvern neputincios și cetățenii vlăguiți de taxe și amenințați de spectrul sărăciei.
Diaspora și miturile salvatoare
Declarația unei doamne din diaspora, conform căreia “fără noi, ar fi murit românii de foame”, este demontată dur de Coșea. România nu s-a ridicat prin mila celor plecați. Avem resurse. Avem potențial – doar că trăim în permanentă letargie, mișcându-ne „în ritm de melc,” după cum spune profesorul. Adevărul crunt însă stă în prăbușirea încrederii populației în instituțiile statului. Promisiuni deșarte, realități care sfidează logica, și noi, cetățenii, rămânem mereu în ecuația pierzătorilor.
Cronica unei conștientizări ignorate
Vorbe mari, dar aruncate în aer. Oboseala electorală se simte în fiecare comunitate lăsată în frig și întuneric. Alegerile prezidențiale din 2025 par să repete același scenariu uzat, în care “votăm raul cel mai mic”, cum a fost declarat ironic la urne. Dar responsabilitatea nu e doar a candidaților, ci și a unui popor care se mulțumește să tot amâne lupta pentru o Românie funcțională.
