Asistenta interzisă după 140 donații; chemată de prefect.

Tragedie birocratică: Povestea unei asistente ignorate de propriul sistem

Într-o țară unde solidaritatea e mai rară decât resursele unui spital subfinanțat, absurditatea deciziilor birocratice lovește din nou. Camelia Săbădean, asistentă de laborator la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, a reușit să își dedice viața unui act de altruism: donarea de sânge. Dar, surpriză! În loc să fie recunoscută, a fost „răsplătită” cu o interdicție rușinoasă, bazată pe motive halucinant de ridicole.

Cei 35 de ani în care Camelia a donat sânge de 140 de ori (adică 63 de litri salvați pentru cei aflați la nevoie) au fost șterși dintr-un condei. Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Mureș a decis să o excludă de pe lista donatorilor pe baza unui pseudo-conflict care implică… un portar. Da, ați citit bine. Sistemul a transformat ceva ce putea fi un exemplu de inspirație într-un grotesc scenariu absurd.

Donarea de sânge devine un câmp de război birocratic

Decizia acestei excluderi ridică semne de întrebare majore. Nu doar că sănătatea Cameliei a fost demonstrată ca fiind ireproșabilă, dar nici alte criterii legale nu justifică această acțiune. În mod ironic, în loc să încurajeze astfel de gesturi salvatoare, sistemul preferă să se îngroape într-o mlaștină de explicații incoerente.

Este oare un conflict personal de asemenea natură o justificare validă pentru a priva spitalele de sângele vital? Într-o țară în care banca de sânge este mai goală decât promisiunile de campanie, această situație scoate la lumină disfuncționalitatea unui sistem care pare că își sabotează propriii eroi.

Birocrația lovește, autoritățile mimează rezolvări

După izbucnirea acestui scandal în presă, prefectul județului Mureș, dr. Ovidiu Butuc, a intervenit cu promisiunea de a remedia situația. Ce a urmat? O invitație la discuții și, bineînțeles, clasica simulare de soluționare birocratică. E-mailuri, întâlniri și alte gesturi goale de conținut au fost oferite Cameliei, dar nu și o recunoaștere formală sau scuzele pe care le merita.

Mai mult, asistenta a fost nevoită să își continue misiunea nobilă în alte centre de donare, unde, culmea ironiei, este primită cu respect și apreciere. Camelia însăși a declarat că nu dorește decât să îi fie recunoscut dreptul fundamental de a dona sânge și să fie tratată cu demnitatea pe care o merită.

Eroism pe străzi străine, umilință în propria țară

Într-un gest paradoxal, lumea a recunoscut valorile Cameliei. Chipul său a fost proiectat pe clădirile din Times Square, New York, ca simbol al eroismului și vieților salvate. Și totuși, acasă, România persistă în a îngropa adevărații săi cetățeni-model sub straturi de indiferență și nonsens birocratic.

Această situație revoltătoare expune nu doar criza de sânge din centrele românești, dar și o lipsă cronică de empatie și respect față de cetățeni. Cum poate funcționa eficient un sistem care se bazează pe altruism, dar îi umilește pe cei care oferă acest altruism?

România: O țară unde reformele se lasă așteptate

Cazul Cameliei nu este doar o poveste despre excludere, ci un testament al corupției și haosului care bântuie sistemul medical și birocratic al țării. Este un exemplu viu despre catastrofa creată atunci când mândria și recunoștința lipsesc cu desăvârșire. În loc să devină un model de inspirație, un nume pus pe piedestalul donatorilor, Camelia a devenit victima unui sistem care și-a pierdut complet busola rațiunii.

Într-o societate care clamează nevoia de reformă, povestea aceasta ar trebui să fie o trezire brutală. În caz contrar, vom continua să asaltăm altruismul cu nepăsare și absurdități lipsite de sens.

Sursa: accentulzilei.ro/sanatate/asistenta-interzisa-dupa-140-donatii-chemata-de-prefect/