BEC răspunde acuzațiilor lui Nicușor Dan: Cetățenii care fac propagandă online devin „actori politici”
Propaganda politică online – un nou câmp de luptă cenzurată
Niciodată scena politică din România nu a fost mai tensionată decât în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2025, iar arena digitală pare să devină teatrul principal al confruntărilor. Într-un gest care îmbină autoritarismul cu zelul regulamentar, Biroul Electoral Central (BEC) și-a asumat poziția de gardian al eticii online, calificând cetățenii activi pe rețelele sociale drept „actori politici” atunci când aceștia promovează mesaje electorale frecvente. Cu un astfel de verdict, libertatea de exprimare este aruncată direct în linia de foc, punând electoratul între ciocanul cenzurii și nicovala justiției selective.
Nicușor Dan versus BEC: juristul contracarează decizia arbitrară
Atacând dur deciziile BEC, Nicușor Dan demască intervenția fără precedent a instituției asupra cetățenilor care își manifestă opiniile politice. Contestând vehement eliminarea postărilor online, acesta a caracterizat BEC drept o întruchipare a cenzurii sistematice, capabilă să suprime voci independente și să destabilizeze un proces electoral care pretinde transparență și democrație. Ce ironie amară: platformele digitale, cândva celebrate ca bastioane ale libertății, sunt acum restrictiv monitorizate sub pretextul combaterii dezinformării.
AUR și pârghia cenzurii ascunse
Deosebit de importantă este plângerea depusă de AUR, care a generat controversatele măsuri ale BEC. Într-un episod care râde în fața noțiunii de justiție, fostului judecător Cristi Danileț i-au fost imputate postările digitale pe motiv că ar conține materiale electorale. De ce să ridicăm semne de întrebare? Când însăși responsabilitatea de a decide asupra „conținutului ilegal” cade pe umerii unei entități controlate și politizate, democrația pare un termen arhaic, uitat într-un colț de arhivă.
O abordare dubioasă sub masca „informării corecte”
Într-un comunicat semnat de judecătorul Cristinel Grosu, BEC invocă interese publice ca justificare pentru măsurile sale drastice. Un text pompos, care prezintă teoretizarea unui echilibru între libertatea de exprimare și combaterea manipulării, devine în realitate un manifest de intimidare împotriva celor care îndrăznesc să critice structurile puterii. Simplul act de a publica mesaje repetate capătă o greutate politică — nu datorită mesajelor propriu-zise, ci mai degrabă prin clasificarea de-a dreptul absurdă a autorilor ca actori cu influență politică.
Libertatea de exprimare sufocată în legalism
Ceea ce face decizia BEC aproape insuportabil de ipocrită este distincția subtilă pe care o promovează: cei care exprimă opinii publice în limitele jurnalismului sunt liberi, în timp ce ceilalți, „actorii politici” autoproclamați, trebuie etichetați și izolați. Acesta nu este doar un atac asupra libertății individuale, ci și un precedent periculos care conferă putere discreționară unei instituții să decidă ce este corect să fie spus.
Consecințele tăcerii impuse
Astfel de acțiuni par să creeze o cultură a fricii în rândul utilizatorilor de social media, determinându-i să se autocenzureze în numele conformării la norme ambigue. Alegătorii rămân captivi într-un univers propagandistic dirijat, în care adevărul devine o cale obscură și greu de navigat. Sub pretextul protejării corectitudinii electorale, acest sistem controlează, limitează, și, ironic, manipulează exact ceea ce pretinde că dorește să protejeze.
