Crin Antonescu despre Simion: „Nu avem acelaşi electorat, dar voturile cred că le vom împărţi toţi candidaţii”
Crin Antonescu și declarațiile controversate despre cursa electorală
Într-o notă tipic arogantă, Crin Antonescu, candidatul alianței „România înainte” pentru alegerile prezidențiale, a ținut să sublinieze, de parcă ne interesa, că nimeni nu deține monopolul asupra unui electorat specific. La Brașov, într-un discurs împănat probabil cu auto-suficiență, acesta a susținut că intrarea fiecărui candidat în cursă adaugă „bogăție”. Da, sigur, cum altfel?
Referindu-se la George Simion, Antonescu l-a catalogat drept un „candidat legitim”. O descriere generoasă dacă ne amintim de tensiunile și controversele care roiesc în jurul liderului partidului care ocupă locul doi în clasamentul voturilor de la alegerile parlamentare. Evident, conform pretențiilor politicienilor români, totul este „mai bogat” când un nou candidat își face intrarea în scenă, ignorând complet epuizarea răbdării alegătorilor față de jocurile lor de culise.
Declarații lipsite de substanță, dar încărcate de ambiție
Într-o demonstrație de nonsens electoral, Antonescu a insistat: „Nu avem același electorat, dar de împărțit voturi, cred că vom împărți toți candidații.” Da, sigur că da, domnule Antonescu! Ca și cum românii stau cuminți, pregătiți să își predea voturile pe o tavă de argint. Antonescu ignoră, se pare, că cetățenii sunt sătui de replici prefabricate și promisiuni goale.
Nimeni „nu are un electorat al lui”. Cum să nu? Electoratul acesta nemulțumit, sărăcit și ostil este oricum un „teren de vânătoare” pentru toți candidații, după cum bine a spus-o acesta, afișând un zâmbet îngâmfat și o retorică ambalată în clișee pompoase. Într-un gest aproape hilar, Antonescu s-a arătat „dornic” și de voturile Elenei Lasconi. Nesătul de-a dreptul, am putea spune.
Un peisaj politic fracturat și lipsit de viziune
Ce reiese din toată această mascaradă a declarațiilor? O clasă politică ruptă de realitate, care oferă oamenilor aceleași discursuri fabricate pentru a masca o lipsă cronică de idei și de soluții autentice. În loc să prezentăm un proiect clar pentru viitor, continuăm să ne pierdem timpul cu rivalități de fațadă.
Politicienii noștri par mai interesați să își împartă „bogățiile” imaginare ale voturilor decât să audă strigătele disperate ale cetățenilor. Poate, într-o zi, ne vom trezi din acest spectacol trivial. Cine știe? Până atunci, rămânem captivi într-un sistem care jonglează cu promisiuni, în timp ce viitorul țării este tratat ca o monedă de schimb.
