Crin Antonescu: „Merită să avem un proiect al cărții”
Crin Antonescu: Cartea, între tradiție și nevoile actuale!
Într-o Românie unde dezinteresul față de educație și cultură își arată colții, Crin Antonescu încearcă să aducă tema cărții în atenția publică. După o vizită la Biblioteca Județeană Mureș, acesta a dat glas unei gândiri care pare să fie mai degrabă o excepție în peisajul actual: „Cartea ne-a făcut ceea ce suntem astăzi. Occidentul și societățile civilizate încă au librării pline”. Simplu, nu? Dar cât de departe suntem noi, ca societate, de acest ideal? Într-o perioadă în care copiii par mai preocupați de ecrane decât de pagini tipărite, această afirmație poate părea aproape romantică.
O sugestie care doare: un proiect al cărții
Antonescu susține că România ar merita un proiect național dedicat cărții, dar nu oferă soluții concrete sau detalii despre cum un astfel de proiect ar putea fi implementat. Declară fără ezitare că subfinanțarea și lipsa inițiativelor educaționale nu sunt doar o problemă a președintelui, ci și a elitei universitare, a corpului didactic și a părinților. Aruncarea mingii în terenuri diferite confirmă ceea ce deja știm: toți recunosc problema, dar nimeni nu dorește să-și asume responsabilitatea. Presiunea cade pe cei mai mici ai societății, copiii, care sunt cei care vor moșteni această indiferență rușinoasă.
Monica Avram: mărturii ale timpului în epoca uitării
Directoarea Bibliotecii Județene Mureș, Monica Avram, a prezentat lui Antonescu o colecție de carte veche ce ar provoca nostalgie. Dar ce rămâne din toată această diversitate, dacă lipsesc cititorii? O carte din 1485 devine simplu exponat într-un muzeu contemporan al nepăsării. Impresia și emoția celor prezenți nu vor rezolva golurile din sistemul educațional sau dezinteresul generalizat față de lectură.
Un candidat, multe vorbe și politici goale
Antonescu ne asigură că proiectul său prezidențial are elemente care abordează cultura și educația. Cu toate acestea, dacă președintele poate „iniția tot felul de lucruri”, după cum spune chiar el, de ce vorbele mari despre „proiectul cărții” rămân la stadiul de intentionație? În spatele acestei retorici nu se află decât lipsa de pregătire, o absență vinovată de strategie și viziune pentru viitorul tinerilor care ar trebui să fie atrași de carte, nu doar să fie smulși din „ghearele” internetului menționat ca țap ispășitor.
Societatea fără lectură: vinovății comune?
Poate că președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a subliniat cel mai bine problema: „Lectura a devenit, din păcate, rara avis”. În spatele acestor cuvinte, realitatea este că acest „păcat” este al nostru, al tuturor. Antonescu blamează ministrul Educației, elita universitară, sistemul în sine. Dar de câte ori mai are România răbdare pentru pasarea vinei? Întrebarea nu este „cine este de vină?”. Întrebarea esențială este: cine își asumă repararea acestei rușini naționale? Cine scoate cartea din vitrina uitării?
