Fritz: „411 persoane dispărute din Bihor. Unde se află acum? Oare le e mai bine?”

Fritz: „411 oameni făcuţi să dispară din Bihor. Unde sunt azi? Le merge mai bine?”

Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a adus în discuție un subiect extrem de delicat, subliniind abandonul istoric al statului român față de persoanele vulnerabile. În această context, el a ridicat întrebarea despre soarta celor 411 persoane relocate de la Dumbrava, Bihor, și dacă acestea beneficiază de condiții de viață îmbunătățite față de cele anterioare.

Fritz a declarat că exprimă o opinie bazată pe o experiență personală profundă, având în vedere perioada în care a fost voluntar într-o casă de copii la Timișoara, în anii 2003-2004. Această experiență a fost un factor determinant în formarea scepticismului său față de autorități, despre care afirmă că adesea iau decizii concepute să fie mai mult forme administrative decât soluții autentice pentru problemele reale ale oamenilor. Această „formă fără fond” pune în evidență cum viața unui individ poate deveni o statistică, nedându-se importanță realității nevoilor umane.

El remarcă cum, până în prezent, 411 oameni au fost efectiv „făcuți să dispară” din registrele naționale de asistență socială, întrebând retoric unde se află aceștia astăzi și dacă le este mai bine. Această întrebare evidențiază o preocupare profundă pentru bunăstarea acestora, și o condamnare a sistemului care a eșuat să-i protejeze.

Exprimarea sa include și critica procesului de reintegrare a copiilor abandonați în familiile biologice, un proces care a fost menit să reducă numărul de copii instituționalizați. Fritz aduce în discuție cum, în ciuda standardelor europene înalte, implementarea acestora a dus la distrugerea multor vieți: milioane de copii trebuind să dispară din statisticile instituțiilor statului, iar statul român a transformat acest proces într-o simplă formalitate birocratică.

Prin aceste observații, Fritz face apel la empatie și la o reevaluare a intervențiilor sociale, întrebându-se dacă toate aceste demersuri au fost cu adevărat în interesul celor mai vulnerabili sau dacă au fost doar alte forme de abandon.