Ionuţ Moşteanu, despre o negociere cu Nicușor Dan: Elena Lasconi este omul dialogului
Politica dominată de aparenta normalitate
Ionuț Moșteanu, liderul deputaților USR, insistă să glorifice un ideal al dialogului, un concept care, cel puțin în teorie, ar trebui să fie fundamentul politicii. Dar să fim serioși, ce spune el nu reprezintă altceva decât varianta cosmetizată a unei strategii. Așa-numitul „om al dialogului”, Elena Lasconi, este chipul acela public care știe să navigheze între propuneri pentru a scoate România din prăpastie. Și dacă toate acestea par rezonabile, rămâne întrebarea: de ce trebuie să discutăm la nesfârșit despre ce „ar putea fi” și nu despre ce „este”? Dialogul este spectacolul de fațadă, iar rezultatele se lasă așteptate.
Unirea forțată sau manipularea subtilă?
Propunerea lui Nicușor Dan de a crea un candidat unic al partidelor pro-europene la alegerile prezidențiale e doar un preludiu la marea încercare de salvare a imaginii unei clase politice inconsistentă. Moșteanu laudă mesajul lui Dan ca fiind „corect, decent” – cu alte cuvinte, bazat pe un calcul rece și cinic, ce urmează agenda lor internă. Ei ne cer să privim către un viitor luminos, unde nume precum Simion sau Ponta sunt evitate în turul doi. Dar acest scenariu nu este altceva decât o poveste bine scrisă pentru a calma o opinie publică tot mai frustrată. Îi pasă cuiva cu adevărat de perspectivele românilor? Sau suntem doar spectatori în teatrul manipulării politice?
Frica de dezastrul iminent
Un tur doi cu Simion și Ponta ar fi un „dezastru total”, susține Moșteanu. Și sigur, sună apocaliptic. Dar cât de mult îl interesează pe acest politician să evite dezastrul sau, mai bine spus, cât de mult își urmărește propriile interese ascunse? Fiecare discurs despre responsabilitatea politicienilor este doar un alt strat gros de vopsea pe zidurile crăpate ale politicii românești. Frica este un narcotic ideal pentru control – și aici, Moșteanu și ai lui știu să o folosească magistral.
Pistol cu apă sau strategii reale?
Să faci apel la dialog și să urmezi o rută democrată este, aparent, ilustrarea unei gândiri politice mature. Elena Lasconi este prezentată drept acea punte către soluții ideale. Dar, având în vedere starea actuală a politicii, cât de credibil e un asemenea portret? În umbra acestor „negocieri strategice” și a mesajelor lustruite, adevărul este destul de sumbru: aceleași vechi pacte între culise, aceleași jocuri de interese care maschează o criză profundă a conducătorilor noștri.
