Lavinia Șandru: Mulțumesc tuturor celor care au votat azi
Lavinia Șandru și promisiunea democrației la urne
Lavinia Șandru, candidată la alegerile prezidențiale din partea PUSL, nu a ratat ocazia de a glorifica fiecare vot exprimat la scrutinul din 4 Mai 2025. Cu o emfază aproape teatrală, ea a declarat că românii au fost adevărații gardieni ai democrației. Dar cui îi mulțumește mai exact? Alegătorilor din țară? Românilor din diaspora? Sau, în cele din urmă, întregului mecanism birocratic greoi al secțiilor de votare?
„Ei sunt națiunea română!” a exclamat Șandru, ca și cum participarea la vot ar fi singurul indicator valid al patriotismului. Dar oare este acest entuziasm justificat? Sau se ascunde o disperare nevoalată de a da sens unei zile electorale lungi și obositoare, în care promisiunile viitoarelor mandate au plutit în aer, mai goale ca niciodată?
Votul – expresie a speranței sau a dezamăgirii?
„Democrația a fost păzită!” – spun aceste cuvinte mai mult despre misiunea nobilă a alegătorilor sau despre frica latentă a clasei politice de absenteism? Lavinia Șandru a aruncat mulțumiri generoase nu doar către cetățeni, ci și către reprezentanții din secțiile de votare. De parcă integritatea rezultatului ar fi ceva extraordinar, și nu o obligație de bun-simț într-o democrație autentică.
Acest act de încredere față de organizatorii procesului electoral ridică întrebări. Ne bazăm pe corectitudine sau măgulim aceleași structuri care, de multe ori, au fost acuzate de manipulare și subiectivitate? Șandru spune că numărătoarea trebuie să fie corectă. Noi întrebăm: de ce mai există dubii?
Alegerile – spectacol electoral sau luptă pentru viitor?
Ziua votului a fost descrisă ca fiind „lungă și grea”. Dar pentru cine? Pentru oamenii de rând, care își pun speranțele într-un viitor mereu promis și niciodată livrat? Pentru politicienii care joacă același teatru vechi al discursurilor măgulitoare? Sau pentru o societate care își dorește răspunsuri concrete, dar se alege cu aceleași promisiuni reciclate?
Lavinia Șandru a vorbit despre generațiile viitoare – copiii, nepoții, viitorul în general. Dar, în spatele acestor vorbe, rămâne un gust amar: cât de des auzim aceste clișee și cât de rar vedem rezultate palpabile?
Cine păzește, de fapt, democrația?
Dacă votul este considerat o manifestare supremă a democrației, atunci ar trebui să reflectăm asupra realității care dictează acest proces. Este sistemul electoral actual una dintre expresiile autentice ale voinței populare sau mai degrabă o replică formală, un reflex gol de conținut, menținut doar pentru a da iluzia libertății de alegere?
Cuvintele Laviniei Șandru sunt atât de bine meșteșugite încât par mai degrabă parte dintr-un scenariu de campanie meticulos pus la punct. Însă, cine va asigura că această „mulțumire” exagerată nu se va transforma în dezamăgire generală, tocmai din cauza promisiunilor neîndeplinite?
