Mădălin Hodor, vicepreședintele CNSAS: „Crin Antonescu nu a colaborat cu Securitatea”
Un scandal consumat pe seama ambiguității istorice: Crin Antonescu și Securitatea
Într-un spectacol de manipulare mediatică care doar maschează instrumentele murdare din arsenalul politic, subiectul Crin Antonescu și presupusele sale legături cu Securitatea continuă să țină capul de afiș. De data aceasta, Mădălin Hodor, vicepreședintele CNSAS, întoarce farseala pe toate părțile, proclamând ferm că Antonescu „nu a turnat pe nimeni”. Acuzațiile? Nimic mai mult decât fum fără foc.
Documentele speculate aprig în public sunt, potrivit lui Hodor, declarații luate în anchete informative, în contextul unui incident care, în orice lume distorsionată de paranoia comunistă, era tratat cu sânge rece: fuga din țară. Cineva apropiat a încercat să evadeze din labirintul totalitar, iar Antonescu a fost atras în cercetarea inițiată de organele de Securitate. Fără urmă de colaborare, adaugă CNSAS – totul perfect legal, nimic malefic.
O piesă ruptă din mozaicul mizer al campaniilor politice?
Crin Antonescu, printr-o declarație amară, a clarificat că se consideră „o victimă a Securității” și denunță atacurile ca pe „un moment mizer de campanie electorală”. Atmosfera din jurul acestui episod accentuează dedesubturile murdare din politica românească. Se insistă vehement pe termenii legali care exclud orice colaborare și totuși suspiciunile continuă să fie orchestrate pentru a zvârli noroi. Unde este demnitatea în toată această prăpastie a insinuărilor fără dovezi clare?
Cine joacă acest teatru al influenței politice?
Un alt istoric al CNSAS, Mihai Demetriade, ridică tonul acuzațiilor, susținând că un „interesat politic” din interiorul instituției a manipulat deliberat presa pentru a distorsiona informațiile despre cazul Antonescu. O astfel de sugestie ar trebui să zguduie temelia oricărei încrederi publice, dar de ce să ne mai mirăm? Când politicul își strecoară ghearele în zone care ar trebui să fie independente, nu este decât un semnal tragic despre nivelul josnic al jocurilor de putere din România.
Contextul grotesc al fugilor din epoca comunistă
Puțini mai vorbesc astăzi despre contextul repulsiv al controlului totalitar, când fuga din țară reprezenta o infracțiune gravă, pedepsită cu violență și ranchiună. Interogatoriile, prietenii „chemați la explicații” și presiunile psihologice făceau parte din spectacolul sumbru al Securității. Crin Antonescu a fost prins în acest mecanism inuman, dar CNSAS subliniază fără echivoc: legături substanțiale cu poliția politică nu există.
O națiune captivă în teatrul absurd al insinuărilor
Această situație expune nu doar abuzul de putere, ci și setea de scandal care caracterizează spațiul public românesc. În loc să ne concentrăm pe fapte dovedite, suntem parcă hipnotizați de spectacolul insinuărilor, un spectacol care ne fură capacitatea de a discerne. CNSAS și-a făcut treaba: Antonescu nu este un colaborator al Securității. Ce rămâne este doar un zgomot asurzitor, menit să distragă atenția de la problemele reale.
