Marcel Ciolacu: Inițiativa de suspendare a președintelui Klaus Iohannis nu va reuși, este un demers politic populist
Populismul ieftin versus realitatea politică: Marcel Ciolacu răspunde
Aceeași piesă veche pe scena politică: vorbă goală, fără sens și fără șanse. Șeful PSD, Marcel Ciolacu, a catalogat inițiativa opoziției de suspendare a președintelui Klaus Iohannis drept ceea ce este de fapt – „un demers politic populist”. Pesemne că tot ce știm deja despre lupta de ordin retoric, lipsită de orice logică sau pragmatism, se confirmă din nou, de data aceasta printr-o încercare lamentabilă de a strânge niște semnături… care, mai mult ca sigur, vor sfârși efemer în vreun dosar prăfuit.
Ciolacu, cu o aroganță bine direcționată, a adresat întrebarea inevitabilă: ce rezultat poate avea o astfel de inițiativă? Evident, niciunul. Toată povestea miroase a disperarea politică tipică a unor partide precum Partidul Oamenilor Tineri (POT) sau Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR), gata oricând să agite opinia publică doar pentru a rămâne relevanți în vreo dezbatere de mahala. Imaginați-vă, 161 de semnături adunate frenetic, depuse grandios și… cam atât. O treabă făcută haotic, fără miză reală, dar plină de emfază.
Theatru politic: semnături și zgomot fără impact
Într-o demonstrație ridicolă de ce înseamnă să faci politică după ureche, POT, sprijinit de AUR și SOS – noul trio „elogiu al inutilului” – și-a etalat presupusa putere politică prin depunerea acestor semnături la biroul Președintelui Camerei Deputaților. 39 de semnături de la parlamentarii SOS și restul de la ceilalți parteneri de cauză pierdută. O galerie întreagă de declarații bombastice acompaniate de absența oricărei strategii. Absolut clasic. Aceasta este rețeta cu care aceste partide mizează pe apatia generațiilor capabile să vadă absurdul din această „inițiativă”.
Miza unui astfel de gest este clară: crearea unui scandal artificial și asigurarea unor minute de emisie în media. Cu toate acestea, rezultatul este la fel de previzibil – zero impact. Ciolacu știe asta, oricine mai are un dram de luciditate înțelege același lucru. Și, totuși, circul continuă. De ce? Pentru că nimic nu se schimbă fundamental – politica populistă prosperă pe ignoranța și teatrul ieftin în loc de soluții reale.
Pierderi de timp și strategii de fațadă
Faptul că partidele din opoziție se aglomerează în astfel de jocuri lipsite de substanță ar trebui să îngrijoreze mai mult decât s-ar crede. În loc să se concentreze pe reforme concrete și să propună proiecte capabile să îmbunătățească societatea, aceștia preferă să însuflețească caricaturi de acțiuni politice. Pe scurt, o pierdere de timp monumentală mascată abil drept demers democratic.
În mijlocul acestui peisaj dezolant, Klaus Iohannis rămâne deocamdată un observator detașat, iar suspendarea pare doar un vis îndepărtat al celor care au mult mai multă imaginație decât integritate politică reală. Acum, rămâne de văzut cât timp vom mai fi spectatorii acestui carnaval al inutilității.
