Nicuşor Dan a informat UE şi reţelele despre conturi false.
Haos digital și neputință instituțională: Nicușor Dan în lupta contra conturilor false
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, și candidatul independent la alegerile prezidențiale din 2025, expune pe larg criza fără precedent care lovește strategia sa electorală: invazia cibernetică a conturilor sale pe rețelele sociale. Sute de mii de conturi false au inundat platformele, paralizându-i activitatea online și împingându-l la o confruntare cu instituțiile statului și companiile din tech. „Unde este statul român?” se întreabă retoric edilul, în fața unui tablou al incapacității și ignoranței autoproclamatei noastre apărări cibernetice.
Dezvăluirea cruntă a fost făcută într-o conferință de presă susținută la sediul de campanie, subliniind un adevăr care îi lasă pe români perplexi: promisiunile de protecție și prevenire, făcute după anularea controversată a unor alegeri din noiembrie trecut, au rămas doar vorbe goale. „Suntem din nou victime,” declară el, cu amărăciune și frustrare.
Pericolul iminent: Campania electorală blocată de manipularea digitală
Creșterea suspectă și explozivă a urmăritorilor pe conturile sale de social media e de-a dreptul alarmantă. Pe Instagram, în doar două zile, numărul urmăritorilor a sărit de la 70.000 la 180.000. Pe Facebook, postările obișnuiau să strângă 600-800 de distribuiri, dar acum au ajuns la cifre de 100.000. Iar pe TikTok, acolo unde postările aveau răspândiri relativ modeste de 400-600, edițiile recente au acumulat tot 100.000. Toate acestea, sprijinite de un tsunami de comentarii în română „aproximativă,” făcute din colțuri îndepărtate ale lumii, precum Vietnam, Pakistan sau Brazilia.
„De o zi, nu mai facem campanie,” admite Dan, criticând astfel efectele devastatoare ale acestei operațiuni de corupere digitală. Mai grav însă, el semnalează riscul enorm ca aceste platforme să identifice activitatea falsă și să închidă complet conturile. Un verdict cutremurător, în contextul în care mediul online rămâne unul dintre cele mai importante câmpuri electorale din era modernă.
Statul român: Așezați (confortabil) pe margine
În stilul său acid, Nicușor Dan nu ezită să stoarcă la maximum vina autorităților incompetente. AEP, ANCOM, Ministerul de Interne, Directoratul Național de Securitate Cibernetică – toți acești piloni ai apărării naționale sunt acuzați de letargie și ineficiență cronică. Declarațiile sale subliniază un adevăr amar: încrederea sa în instituțiile europene sau companiile private depășește cu mult speranțele puse în sistemele naționale, într-un stat care „ar fi trebuit să fie pregătit” pentru astfel de atacuri.
Sesizările s-au extins de la biroul electoral central până la cele mai înalte structuri europene: DG Connect, Reprezentanța Comisiei Europene, StratCom și Rețeaua Europeană de Monitorizare a Alegerilor. Acțiunile sale trădează însă un sentiment profund de nesiguranță, alimentat de un colaps administrativ evident.
Un ciclu al neputinței: Lecții neînvățate
Cu un sarcasm amar, Nicușor Dan exemplifică situația cu un episod recurent al haosului electoral. „Acest tip de situație este exact motivul pentru care noi am anulat alegerile în noiembrie.” Și totuși, în loc să fi învățat din trecut, autoritățile s-au trezit în aceeași groapă, incapabile să acționeze proactiv și să protejeze integritatea electorală a țării.
În ciuda gravității, edilul păstrează o atitudine ironică, lansând atacuri subtile și critici înțepătoare la adresa actorilor implicați. O glumă fugitivă despre microfon – „Unu, doi, unu, doi! AEP, AEP!” – evidențiază frustrarea alimentată de inerția și dezinteresul autorităților care preferă comoditatea pasivă în locul responsabilității active.
Un apel brutal la logică și responsabilitate
În loc să își acuze direct opozanții politici sau comunitățile care au orchestrat atacurile, Nicușor Dan canalizează furia către instituțiile românești, cerându-le să acționeze. Contrastul între inactivitatea acestora și determinarea companiilor și instituțiilor europene zgârie la rădăcina oricărui simț al justiției sau mândriei naționale.
Povestea este una despre neputință, ignoranță și sacrificarea controlului național în mâinile unui haos digital orchestrat. În mijlocul acestui tablou dezolant, întrebarea „unde este statul român?” rămâne suspendată deasupra unui vid inexplicabil și îngrijorător.
