Operațiunea „Plicurile lui Simion”: Președintele AUR a trimis 1 milion de scrisori electorale, inclusiv morților
„Operațiunea Plicurile lui Simion” și absurdul scrisorilor personalizate
Un milion de scrisori personalizate. Peste un milion de plicuri trimise prin Poșta Română, care, culmea, nici nu știa că devine complice într-o campanie elucubrantă. George Simion, liderul unei formațiuni ce se clădește pe retorici extremiste, a reușit să își bage plicurile electorale în cutiile poștale ale românilor – vii și morți deopotrivă! N-au scăpat nici cei plecați dintre noi, căci nici moartea nu te șterge din bazele de date neclare, dar exploatate cu o dezinvoltură cinică.
Fiecare plic începe pompos cu „Dragă (numele tău)” și continuă cu o dulcegărie goală, un discurs destinat să îmbrace ipocrizia în fraze siropoase. Așa-zisul respect invocat sună mai degrabă a ironie amară: seniorii, descriși drept „comoara țării”, primesc acum scrisori în speranța unor meschine puncte electorale.
Pensii și promisiuni postume
Ce să mai zici când bătrânii care și-au restructurat întreg destinul pentru România nu găsesc nici măcar liniștea morții? Aceleași nume, aceleași adrese, unele șterse de vreme, sunt acum obiectul unui asalt jalnic, fără etică, fără rușine. Cum altfel să explici promisiuni scrise „cu suflet”—căci așa au fost prezentate—destinate unor oameni care odihnesc de decenii?
„O țară care nu-și respectă bătrânii nu are viitor.” Așa zice George Simion în scrisoarea lui electorală. Și continuă să fluture cuvinte mari despre demnitate, despre protejarea seniorilor, despre crescători de pensii ignorate de un sistem politic asupritor. Dar ceea ce pare să fie uitat cu desăvârșire este faptul că adevărata problemă o reprezintă însuși acest gen de populism toxic, care tratează oamenii drept cifre într-un tabel demografic.
Poșta Română și implicarea involuntară
Povestea nu se termină aici. Poșta Română, implicată involuntar în acest circ, declară că nu știa de existența acestor plicuri dinainte să le primească. Datele nu provin de la Poștă, nu există contract direct cu partidul lui Simion. Simplu: firma terță care a intermediat distribuția plicurilor nu a considerat necesar să avertizeze măcar instituția centrală.
Directorul Poștei, Valentin Ștefan, dă asigurări că totul s-a derulat fără complicitatea directă a companiei. Dar asta nu șterge absurditatea situației. Au fost distribuite plicuri care conțin informații personale obținute, după cum se pare, dintr-o zonă gri, într-un mod cel puțin dubios. Baza de date pare să devină un sac fără fund pentru cei care văd în ea biletul direct către urnele de vot.
Scrisoare pentru morți – punctul culminant al ridicolului
De aici, lucrurile deja scapă de orice control. Unele familii au reacționat cu furie, exprimându-și dezgustul public. Ioana Cărtărescu, de exemplu, a ironizat situația într-un mesaj tăios: „Dragă George, ai trimis scrisoarea cu vreo 35 de ani întârziere. Mor de curiozitate cum a rămas acest nume în baza ta de date. Poate trimitem corespondența la altă adresă, dar între timp noi, cei vii, vom avea grijă să nu votăm și pentru morți.”
Unde se oprește acest spectacol grotesc? Într-o țară unde până și cei decedați sunt instrumente de campanie electorală, ar trebui să regândească toți aspectul intimității, al respectului față de cetățean, viu sau mort. Dacă alegerile noastre reflectă promisiuni făcute peste ani unor morminte, într-adevăr, viitorul devine o caricatură macabră.
