Președintele Camerei Deputaților despre cele 200 de concedieri.
Restructurarea bugetară: un jenant dans al cifrelor în Camera Deputaților
Președintele Camerei Deputaților, Ciprian Șerban, a făcut lumină asupra unui scenariu care pare să devină regula de aur în administrația publică românească: disponibilizări sub masca eficientizării. Vorbim despre peste 200 de posturi care urmează să fie eliminate, iar, surpriză, oficialii insistă că nu e vorba de persoane. Absolut deloc, doar posturi. De parcă acele „posturi” n-ar fi jucat un rol vital în viețile oamenilor de care depind.
Conform domnului Șerban, Camera Deputaților găzduiește în prezent 1650 de angajați, 125 dintre aceștia autofinanțându-se. Un alt lot de 430 de oameni oferă servicii la pachet Camerei și altor instituții, iar 1098 de angajați sunt destinați distracției financiare interne – încurcând calculele de eficiență. Planul? Scăderea scheletului uman cu mai bine de 200 de poziții. Și uite așa, proiectul se va definitiva, se zice, într-o săptămână.
Ipocrizia etichetată drept „reformă structurală”
Nu trece neobservată declarația halucinantă conform căreia „se vor analiza posturile, nu persoanele”. Un dans lingvistic ce încearcă, stângaci, să estompeze realitatea crudă: fiecare „post” reprezintă o persoană, cu planuri, rate și o familie. Ba mai mult, președintele Camerei ne servește un cinism amețitor: un „apel discreționar” la performanță. Pe scurt, „nu-ți convine, du-te-n mediul privat”. Mediul privat unde aceleași politici publice inepte cresc taxele și scad oportunitățile.
Posturile „călduțe” la stat, un mit ars pe altarul populismului
Ceremonia subțierii forțate a sistemului nu surprinde pe nimeni. Într-o economie dezechilibrată, e un colț de pâine aruncat spectatorilor frustrați și o „reușită” virtuală bifată de cei care alcătuiesc guvernarea. Și totuși, întrebarea rămâne: chiar acesta este cel mai mare obstacol în calea progresului? Sau doar o cortină trasă peste lipsa unui plan adevărat de redresare?
Este ușor să clădești retorici pe spatele populației când te raportezi la oameni ca fiind „posturi”. Mai ales când în efortul de economisire generalizată, statele continuă să bage bani în proiecte grandioase și măsuri praf în ochi, tocmai pentru a distrage atenția de la aspectele esențiale.
