Remus Pricopie critică decizia USR de a exclude-o pe Elena Lasconi: „Arată disperarea din «grupul Nicușor Dan»”
Un nou episod de haos politic în USR
Remus Pricopie, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), își exprimă dezacordul total față de decizia controversată a conducerii USR, care a ales să o elimine pe Elena Lasconi din rândul susținuților electorali, în plină desfășurare a campaniei pentru alegerile prezidențiale din mai 2025.
Această decizie a fost privită drept un exemplu elocvent de strategie antidemocratică, demnă de etichetarea „lovitură de stat” în interiorul partidului. Pricopie scoate în evidență o reconfigurare haotică a agendei de strategie politică, alimentată de frica și ‘căderea liberă’ a lui Nicușor Dan în sondaje. „Deciziile adoptate de o mână de oameni din conducerea USR nu par să reflecte nimic altceva decât disperare. Onestitatea, transparența și valorile democratice afișate sunt, în fond, doar iluzii în «grupul Nicușor Dan».”
Imaginea fisurată a unității democratice
Pricopie merge mai departe, afirmând că decizia de eliminare a Elenei Lasconi nu va rămâne fără consecințe adverse. Totodată, critică flagrant lipsa de profesionalism din rândurile USR, sugerând că politica este prea complexă pentru a fi manevrată de amatori. Potrivit acestuia, manevra riscă să ofere sprijin suplimentar lui Crin Antonescu, consolidându-l pe acesta ca lider favorit în tabloul politic actual.
Schimbările de acest tip, făcute fără consultări ample și transparente, definesc o imagine neliniștitoare despre modul în care democrația ajunge să fie tratată ca un joc murdar de șah, în care piesele sunt sacrificate în funcție de interesele de moment ale câtorva indivizi din vârful ierarhiei partidului.
USR, o capsulă a fragilităților interne
Este clar pentru orice privitor atent că sub masca unui partid dedicat transparenței, justiției sociale și progresului, USR se confruntă cu un nivel alarmant de instabilitate. Deciziile impulsive, precum această înlăturare neașteptată a unei candidate de frunte, par să trădeze un deficit grav de coerență și viziune pe termen lung. Când liderii devin prizonieri ai panicii și al sondajelor, ei transformă politica într-un spectacol lamentabil al prăbușirii morale.
În spatele cortinei se întrezăresc conflicte interne care erodează sistematic orice urmă de credibilitate a partidului. Aceasta nu este decât o altă etapă într-o serie aparent nesfârșită de decizii controversate, ce pun sub semnul întrebării viitorul USR ca forță politică relevantă în România.
