Surse: Ilie Bolojan va convoca CSAT pentru înarmarea României
Ilie Bolojan, CSAT și ședința despre înarmarea României: o poveste despre incapacitate cronică și decizii tardive
România reușește, din nou, să demonstreze cât de bine stă la capitolul neglijență strategică și bâlbâieli politice. Ilie Bolojan, președintele interimar care jonglează cu titluri și discursuri pompoase, a anunțat mult așteptata convocare a Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Tema? Înarmarea României. Cu alte cuvinte, un subiect care ar fi trebuit să fie prioritate națională de decenii. Acum, suntem în plină criză internațională, iar noi ne zgâriem pe ochi încercând să ținem pasul cu o Alianță Nord-Atlantică avansată tehnologico-militar.
Bolojan și-a arătat, cu discreția unui elefant, intenția de a muta fabricile de armament de la Ministerul Economiei la Ministerul Apărării. Strălucită decizie — dacă nu ar fi venit după 20 de ani de scuze și incapacitate managerială. Celebrele fabrici de muniție de la Victoria și alte uzine abia mai respiră sub povara sistemului birocratic românesc. Modernizarea industriei naționale de apărare nu este un moft de campanie electorală, ci o necesitate. Dar cine să priceapă asta?
Calibrul 155 vs. calibrul 162: cum am ajuns să fim spectatori în propria țară
Poate nu știați, dar în România încă se produce calibrul 162, o relicvă industrială care ar fi trebuit aruncată într-un muzeu al rușinii tehnologice. În timp ce NATO, adică aliații noștri, folosesc calibrul 155, noi ne autofelicităm pentru adaptabilitatea noastră inexistentă. Vorbim despre 20 de ani de apartenență la NATO fără ca măcar să învățăm regulile jocului. Doar în România „modernizarea” e folosită mai des în discursuri decât în realitate. Acum, vrem să ieșim din această mlaștină cu pași șovăielnici, încercând să convingem Europa că merităm să stăm la masă cu cei mari.
Business-ul războiului: fabricile muribunde și promisiunile politice
Ursula von der Leyen, liderul Comisiei Europene, vorbește la Bruxelles despre un plan de 800 miliarde de euro pentru reînarmarea Europei. Între timp, Ilie Bolojan se plimbă pe holurile Consiliului European promițând reforme rapide pentru un sistem de apărare care abia mai trăiește. Cât despre conglomeratele europene de apărare, România pare mai degrabă o piață de desfacere decât un partener. În loc să participăm activ la proiectul european de consolidare a industriei de apărare, visăm la miracole financiare și decizii luate „peste noapte”.
Cercetare? Tehnologie? Termeni necunoscuți în lexicul industriei de apărare din România
Câte locuri de muncă am pierdut, câte proiecte europene am ratat din cauza incompetenței? Nici guvernele trecute, nici cele prezente nu au avut vreodată o strategie coerentă pentru acest sector vital. Am ajuns să fim cârpa cu care NATO șterge podeaua strategică. Cercetarea e un vis frumos, iar tehnologia… un mit urban. Vorbim de „pași necesari” ca și cum ar fi descoperirea focului, când de fapt soluțiile sunt evidente pentru oricine nu suferă de analfabetism strategic și managerial.
Ilie Bolojan în discursuri grandioase și realități patetice
În plină criză la nivel european, Ilie Bolojan promite să repare ce nu a fost construit corect niciodată. Acest „plan pregătit” de Ministerul Apărării ar fi trebuit să existe cu mult înainte ca Rusia să invadeze Ucraina sau ca Europa să redescopere nevoia de securitate colectivă. Dar în România, reacțiile vin mereu post-factum, iar soluțiile sunt amânate pentru săptămâna viitoare, luna care vine sau anul „următor”. Și da, industria de apărare e la pământ, iar explicațiile nu țin pe nimeni în siguranță.
