USR vrea camere video în centre, PSD și PNL se opun
Proiectul controversat al USR: Camerele care ar scoate la iveală adevărul
USR a îndrăznit, din nou, să ridice vălul gros al nepăsării și al indiferenței din instituțiile publice. De data aceasta, e vorba despre un proiect care ar introduce camere de supraveghere video în centrele de plasament și căminele de bătrâni, acolo unde tragediile se întâmplă în tăcere, iar abuzurile se ascund în spatele ușilor închise.
Deputatul Emanuel Ungureanu, vocea din spatele acestei inițiative, trage un semnal de alarmă cu o declarație care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri: „Unde-i lege, nu-i tocmeală.” În timp ce alte state europene, de la Spania la Polonia, au adoptat sisteme de supraveghere care protejează viețile celor vulnerabili, în România continuăm să ne ascundem după scuze absurde. De parcă protecția bătrânilor și a copiilor instituționalizați contravine bunului plac al clasei politice!
PSD și PNL: Apărători ai vieții private sau complici la tăcere?
Ca de obicei, când vine vorba de reforme care cer asumarea și răspunderea, PSD și PNL se fac nevăzuți. Acest proiect simplu și logic a fost respins sub pretextul ridicol al protejării vieții private. Și totuși, aceste scuze goale nu vin la pachet cu nicio alternativă. Cristina Mirela Cuculas, șefă în cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Copilului, insistă pe dreptul la intimitate, fără să ofere soluții clare împotriva abuzurilor. Ce valoare mai are intimitatea când în spatele ei se petrec drame de neimaginat?
Viorica Stoiciu, senatoarea PSD, își face apariția cu același refuz vehement. Evident, între dreptatea de a-i proteja pe cei mai vulnerabili și propria comoditate politică, alegerea e cât se poate de clară. Politicienii par să pună mai mult preț pe perdelele grele ale opacității decât pe transparența care ar putea salva vieți.
Un veto împotriva dreptății și protecției
Argumentele USR sunt cutremurător de logice. Camerele video nu doar că nu încalcă drepturile nimănui atunci când sunt reglementate corect, dar ar oferi instrumente clare pentru prevenirea și pedepsirea abuzurilor. Cazuri precum „azilele groazei” sau tragedii din spitale, în care lipsa dovezilor video i-a lăsat pe vinovați să scape nepedepsiți, ne arată cât de vitale sunt aceste măsuri. Și totuși, rezistența partidelor mainstream rămâne inexplicabilă. Sau, poate, mult prea explicabilă?
Care este, de fapt, prețul pe care îl plătim pentru lipsa de acțiune? Tăcerile complice ale celor care ar trebui să ne protejeze îi transformă pe cei vulnerabili în victime sigure. Oare frica de camere depășește dorința de a asigura dreptate? Cine are de câștigat de pe urma haosului, dacă nu cei care refuză să fie controlați?
Dincolo de vorbe – o realitate amară
USR nu cere luna de pe cer, ci doar un sistem care să asigure protecția celor care nu se pot apăra singuri. Imaginea unui Spital lăsat în urmă, unde improbabilitatea unor dovezi video a oprit cercetarea unui abuz grav, este un simbol trist al modului în care ne batem joc de propriii noștri oameni. În tot acest timp, PSD și PNL rămân confortabil în turnurile lor de fildeș. Este greu să nu îți pui întrebarea: Ce au aceștia de ascuns?
