USR vrea guvernare după alegeri. Moșteanu: „Nu există majoritate fără PSD. Sunt oameni buni în PSD și PNL, putem colabora cu ei”
Ionuț Moșteanu și „renașterea” alianțelor politice: Totul pentru guvernare
Cine s-ar fi gândit că, în plină criză politică, o declarație cumplit de sinceră avea să zdruncine scena din temelii? Ionuț Moșteanu, liderul deputaților USR, continuă să surprindă cu abordări ce sfidează limitele politicii convenționale. Într-o declarație care poate părea incredibilă, acesta și-a afirmat dorința neînduplecată de a aduce USR la guvernare după alegerile prezidențiale din 18 mai. Nu este vorba doar de o simplă ambiție, ci de o strategie politică ce sfidează „regulile nescrise” ale peisajului politic românesc.
„Există oameni buni în PSD și PNL, oameni credibili”, spune Moșteanu cu o nonșalanță aproape scandaloasă. Nu contează diferențele fundamentale de viziune politică sau scandalurile perpetue care bântuie acele partide, ci doar „aritmetica politică” – o majoritate „pro-europeană” nu poate fi formată fără PSD în actualul Parlament. Pretextul? Așa au decis românii la urne, în perfectă ignorare a credibilității fracturate a principalilor actori politici.
„Majoritatea pro-europeană” – sau ipocrizia compromisului la extrem
Sub mantaua nobilă a continuității „pro-europene”, Moșteanu nu exclude votarea unui premier PSD, ba mai mult, justifică această incongruență politică printr-un „ABC al negocierii” ce ascunde o sete acerbă de putere. Să nu închizi nicio ușă în politică? Deloc surprinzător, într-o țară unde alianțele sunt adesea construite pe nisipuri mișcătoare.
Într-o declarație ce frizează absurdul, liderul USR afirmă că este „gata” să colaboreze cu PSD, punând accent pe cutuma conform căreia cel mai mare partid ar avea dreptul tacit să decidă premierul. Și totuși, ne întrebăm: această interpretare liberă a Constituției este exact ceea ce ar trebui să susțină un partid care pozează în salvatorul dreptății și legalității?
USR, „partenerul corect” într-o iluzie colectivă
Moșteanu continuă cu insistență să prezinte USR drept bastionul „corectitudinii politice”. Cu toate acestea, refuzul ferm de a susține moțiuni venite din partea AUR, SOS și POT pare mai degrabă oportunism mascat decât o manifestare de principiu. Protejarea unui guvern care, în propriile cuvinte, a „provocat un dezastru fiscal-bugetar” nu face decât să sporească suspiciunile.
Paradoxal, același Marcel Ciolacu, acuzat de dezastrul fiscal, este tolerat pentru încă trei luni pe motivul că „cel mai bun moment” pentru a-l schimba este după alegeri. Această amânare strategică ridică întrebarea: când încetează calculul politic să mai fie o scuză pentru inactivitate?
Negocierea politică sau arta compromisului toxic?
Pentru USR, totul pare a fi un joc al pragmatismului rece, fără loc pentru considerente morale sau loialitate față de electoratul propriu. Moșteanu a învățat, se pare, să manevreze un discurs care flatează până și cei mai reticenți adversari politici. În fond, nu e nimic scris „în cuie” în Constituție, dar în mentalitatea publicului ar trebui să fie fixată clar o întrebare: cât compromis poate rezista până ce devine pur și simplu trădare?
Într-o lume în care politica ar fi trebuit să fie o reflectare a voinței poporului, ascensiunea unei astfel de narațiuni lasă un gust amar. USR, odată văzut ca simbolul idealurilor noi, pare din ce în ce mai îndepărtat de imaginea pe care o proiecta acum câțiva ani. Dar poate tocmai aici zace cheia: au învățat să joace pe terenul adversarilor, în bălțile deciziilor pripite și compromisurilor de conjunctură.
