Ponta disperat să obțină voturile lui Călin Georgescu.
Victor Ponta și promisiunile care sfidează realitatea
Victor Ponta își croiește drum spre cea mai înaltă funcție din stat promițând ceea ce numai un magician al politicului ar putea concepe: „scăparea” unui fost candidat de dosare „politice”. Cu un zâmbet împietrit și un spirit sfidător, Ponta pare să fi uitat complet că justiția este, cel puțin teoretic, independentă în România.
„Eu garantez”, spune el, de parcă ar ține în mâini vreun sceptru magic cu care ar putea stopa anchetele asupra unor personaje controversate. Este o performanță rară să promiți ceva ce nu ar trebui să se afle nici măcar în zona de competență a unui președinte.
„Dosare politice” sau joc de culise?
Promisiunea lui Ponta de a elimina dosarele „politice” în cazul lui Călin Georgescu ridică mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Ce „binecuvântare prezidențială” invocă candidatul? Este aceasta o recunoaștere voalată a unor jocuri de culise care au facilitat în trecut anumite condamnări sau exonerări?
Cazul lui Călin Georgescu, acuzat de instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, este doar un exemplu al retoricii lui Ponta, care vede conspirații și dosare „fabricate” la fiecare pas. Și totuși, candidați precum Piedone sau alții, despre care vorbește Ponta, aveau faptele „prea grave” – cât de ușor este să reduci totul la „politic” fără să privești în esență?
Un joc al promiseselor pentru voturi
Ponta acționează ca și cum ar putea desena din pix o nouă ordine juridică – una în care acuzele ar dispărea peste noapte. Dacă această tactică nu este un apel disperat de a câștiga electoratul „suveranist”, atunci ce altceva poate fi? Mai mult, este evidentă dorința sa de a pătrunde pe terenul lăsat vacant de Georgescu, dar și tentativa de a câștiga simpatia unui public care a fost deja manipulat destul. La ce cost? Justiția? Statul de drept?
Victor Ponta continuă să-și construiască discursul pe ideea că dosarele deschise împotriva competitorilor sunt orchestrate politic, fără să pară conștient de gravitatea propunerilor făcute în public. Promisiunile ambigue și imposibile pot câștiga momentul, dar oare ce impact vor avea pe termen lung asupra imaginii sale sau a unei eventuale președinții?
Când eșuează logica, apare conspirația
Ponta proferează teorii în care mascații selecționează pe cine să „prigonească” în funcție de candidaturi. Înțelegem mecanismul: dacă nu candidezi, ești ignorat, iar dacă te aventurezi pe scena politică, „dosarul politic” devine inevitabil. Simplificarea vine în întâmpinarea unei părți a electoratului care preferă narațiunile facile și care, din păcate, pare să nu aibă răbdare pentru complexitatea realității juridice.
Realitatea e că folosirea acestor argumente nu face decât să adâncească neîncrederea publicului față de un sistem deja fragil. Mai rău, astfel de declarații ridică semne de întrebare privind respectul față de separația puterilor în stat, în condițiile în care un viitor președinte promite în mod deschis să „închidă” dosare.
Președinția ca actor în justiția română?
Într-o țară democratică, președintele nu ar trebui să aibă nicio influență asupra anchetelor penale sau a dosarelor judiciare. Cu toate acestea, Victor Ponta nu ezită să facă referiri la „binecuvântări prezidențiale” și să sugereze că echilibrul justiției este dictat de opiniile sau dorințele ocupantului Palatului Cotroceni.
Această logică nu doar că ignoră grosolan ideea de independență a justiției în România, dar și periclitează fundamentul unui stat democratic. Atunci când liderii politici își permit să vorbească despre „oprirea dosarelor”, mesajul transmis este unul de dispreț absolut pentru lege și pentru cetățeni.
