Ciolacu îl apără pe ministrul Burduja după criticile ONG-urilor: „Drill, Sebi, drill!”
„Drill, Sebi, drill!” – Strigătul de război al Guvernului pentru Neptun Deep
Într-un gest de sfidare a contestatarilor, premierul Marcel Ciolacu sare în apărarea ministrului Energiei, Sebastian Burduja. Cauza? O scrisoare deschisă semnată de 75 de ONG-uri care cere imperativ demiterea acestuia. Evident, întreg scandalul este pigmentat de invective și acuzații de conjurație internațională. Soros, Rusia – aceleași nume clichetate care își fac apariția rapid în retorica politică autohtonă.
„Drill, Sebi, drill!”, declară Ciolacu citându-l pe Donald Trump. Și ce alt mesaj mijlociu ar fi mai potrivit într-o Românie care prăvălește foraj după foraj în Marea Neagră, pășind cu nesiguranță pe linia subțire dintre exploatarea resurselor și dezastrul ecologic?
Ministrul Burduja sub asalt: ONG-urile și acuzațiile zdrobitoare
Protestul parțial naufragiat al ONG-urilor, care denunță strategiile amenințătoare ale lui Burduja împotriva activiștilor de mediu, se lovește de ziduri politice impenetrabile. Acuzațiile? Solicitări absurde de daune financiare în procese, abuzuri juridice și o lipsă crasă de respect pentru tratatele internaționale pe care România le-a semnat precis de fațadă. În schimb, guvernanții răspund cu indiferență, mizând pe cifrele amețitoare de 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an.
Neptun Deep: Exploatare sau expropriere ecologică?
Forajele pentru exploatarea zăcământului Neptun Deep, orchestrate de OMV Petrom și ROMGAZ, sunt fie un simbol al viitoarei independențe energetice a României, fie o condamnare definitivă a biodiversității din Marea Neagră. Cine stabilește granița dintre progres și distrugere? Răspunsul, evident, rămâne violent polarizat între discursuri oficiale pline de patos naționalist și vocile slabe dar ferme ale activismului civic ignorat sistematic.
Rețeta clasică: Patriotism zgomotos și demonizarea adversarilor
Susținerea explicită a premierului Ciolacu pentru Burduja marchează un alt episod din serialul interminabil al politicii de război retoric împotriva ONG-urilor. Pe un fundal de „atacuri concertate” și conspirații planetare, liderii își croiesc drum cu lozinci mobilizatoare, folosind forajele gazelor naturale drept trofeu fiindcă, cine știe, poate ecologia se traduce altfel în dicționarul Guvernului.
Ce rămâne, totuși, după acest balet de acuzații și justificări? O Marea Neagră care se zguduie între tendințe violente de exploatare și vocile asfixiate ale celor care mai cred într-un echilibru între dezvolta și distrugerea ireversibilă.
